Admitere la specializarea JURNALISM


Examenul de admitere, cu durata de 3 ore, constă într-o probă scrisă cu trei subiecte:
- limba română
- narațiune
- argumentare.


1) Limba română
Subiectul de limba română pune accentul pe recunoașterea şi corectarea unor greşeli uzuale de morfologie, sintaxă, lexic şi semantică în enunțurile unui text.

La nivel sintactic, sunt vizate problemele de acord şi de regim.

La nivel morfologic, accentul se pune pe conjugări verbale, declinări substantivale (forme de genitiv, folosirea pluralului), folosirea pronumelui personal şi a celui reflexiv.

La nivel lexical, sunt vizate probleme de sinonimie, antonimie, omonimie, registre stilistice, familii lexicale (derivare, prefixare).

La nivel semantic, se urmărește înţelegerea corectă a mesajului, inclusiv a unor expresii, corectarea unor erori provocate de pleonasm, tautologie, confuzia paronimică.


Bibliografie

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2012.

Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită,  Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2010.

Bibliografie orientativă

Manualele școlare (V-VIII)

Valeria Guțu Romalo, Corectitudine şi greșeală: limba română de azi (ed. a 3-a, rev.), Editura Humanitas, București, 2008.


Ca răspuns la numeroasele întrebări legate de subiectele de gramatică/ limba română, precizăm că la toate probele se vor da subiecte tip grilă, cu o singură variantă de răspuns.

 

2) Naraţiune

Pentru a ancora naraţiunea într-o realitate factuală, aceasta va fi construită pe baza unui text jurnalistic dat.

Naraţiunea este un discurs epic al cărei scop este povestirea unei întâmplări sau a unui eveniment.

Textul narativ va relata într-o manieră simplă, concisă şi concretă întâmplarea menţionată în cerinţă. Recomandăm folosirea unei succesiuni cronologice pentru prezentarea faptelor şi structurarea textului. Finalul oferă o rezolvare a intrigii, dă un sens poveştii şi, eventual, emoționează cititorul. Vor fi evitate finalurile moralizatoare, enunţarea unor verdicte sau sentimentalismul ( de genul: „Şi aşa binele învinge răul”, „A primit ceea ce a meritat”, „Astfel am aflat ce este prietenia adevărată”).

Naraţiunea se va baza pe un scenariu original.

Ordinea în care trebuie gândit un discurs epic este:

(1) Ce anume doresc să transmit cititorului (mesajul);

(2) Care sunt elementele care mă ajută să-mi transmit mesajul şi cum le structurez în text (personajele, decorul, acţiunea, sensul);

(3) Care sunt stilul şi tonul cele mai adecvate pentru a exprima mesajul;

(4) Care sunt mijloacele expresive care mă ajută, în mod pertinent, să construiesc textul.

Vor fi evitate finalurile cu sens figurat, deoarece exista riscul să nu aibă nici un înţeles în raport cu naraţiunea. Vorbirea directă va fi folosită pentru a reda un dialog sau pentru citarea unui personaj, dacă este relevanță citarea și are importanţă în economia scenariului.

Se recomandă evitarea unei introduceri elaborate, însă dacă optaţi pentru o astfel de variantă, încercaţi să nu fie lungă, mai ales dacă aveţi de urmărit o limită de spaţiu. 

Structuraţi-vă un plan înainte de a scrie. În notare, urmărim dacă povestirea concepută este unitară ca stil şi conţinut și dacă elementele importante pentru acţiune sunt corelate. De asemenea, este punctată realizarea unui scurt portret al personajelor importante din povestire. Dacă subiectul cere în mod expres realizarea portretului unui personaj, îl puteți descrie pe acesta din punct de vedere fizic şi comportamental.

 

3) Argumentare

Pentru a ancora argumentarea într-o realitate factuală, aceasta va fi construită pe baza unui text jurnalistic dat.


Textul argumentativ prezintă opinia autorului, pe care acesta o susține prin argumentele expuse.

Structura de bază a textului argumentativ:

- prezentarea într-o frază a tezei expuse în cerinţă;

- prezentarea opiniei autorului într-un paragraf;

- înşiruirea argumentelor, de la cel mai slab la cel mai puternic, corelate cu eventualele contraargumente;

- concluzia, care este întotdeauna în favoarea tezei autorului. Concluzia este o construcţie sugestivă şi expresivă, scopul acesteia fiind de a-l convinge pe potenţialul interlocutor de soliditatea argumentării dumneavoastră.


Argumentarea poate fi construită prin susţinerea propriei teze sau prin respingerea fermă a argumentelor celuilalt.

În notare, urmărim minimum 3 argumente.